Jurnalul călătoriei mele în India

Am ales să fac călătoria în India după un an greu în care am pierdut tot ce se putea pierde: o sarcină, am încheiat o relație cu câteva luni înainte de nuntă, am renunțat la cariera mea, la o afacere de succes. Însă, cel mai important, mă pierdusem pe mine, nu mai știam cine sunt. Mă simțeam pierdută și fără nicio direcție. Singura culoare pe care viața mea o avea era întunericul. Într-o noapte, din multele în care eram bântuită de fantomele din mintea mea, m-am trezit că vreau să iau o pauză de la ce puteam să numesc atunci “viața mea”. Am căutat câteva școli din India și Ashramuri și mi-am făcut o hartă a călătoriei:

Yoga village Rishikesh
Fusion yoga Rishikesh
Prana Treatments și Ayurveda Rishikesh
Osho GangaDham Ashram

Așa a început totul.

Pentru mine India are o semnificație aparte pentru că este locul în care viața mea a căpătat o nouă direcție în urma întâlnirii autentice pe care am avut-o cu mine. India este țara care îți trezește emoții extreme: ori ești întristat de nivelul de sărăcie, ori te îndrăgostești iremediabil de fiecare loc și experiență și te bucuri de fiecare moment unic.

În primele zile mi-a fost foarte greu să mă adaptez pentru că nu mai trăisem sau văzusem în jurul meu atâta sărăcie. Nu am fost pregătită să fac față emoțiilor, plângeam mult și eram furioasă pentru că sunt oameni în lumea asta care trăiesc astfel. După aproape două săptămâni am conștientizat că ei erau fericiți cu viața lor și că felul în care trăiau era alegerea lor și că ar fi fost nefericiți să trăiască altfel. Atunci s-a produs o schimbare în interiorul meu și din acel moment nu mi-am mai dorit ca oamenii jurul meu să fie sau să aibă mai mult dacă nu își doresc.

Restul călătoriei mele a fost o contemplare a locului, cu sentimentul că totul este perfect așa cum este, în fiecare clipă. Am ales să văd frumosul peste tot în jurul meu, culorile vii purtate de femeile frumos îmbrăcat în ținutele lor tradiționale, cât și bijuteriile opulente. Fiecare persoană pe care o întâlneam mă privea cu iubire, bunătate, acceptare și bucurie, ca și cum aparțineam locului. M-a mișcat felul în care ei își salută oaspeții: “Namaste” care înseamnă “Salut Divinitatea din tine” sau “Atithi devo bhaavameaning” care înseamnă “Oaspetele este precum Dumnezeu”. Mi-au împărtășit obiceiurile, ritualurile, învățăturile sacre și restul călătoriei am trăit ca și cum eram de-a lor. Deși India este cunoscută pentru zgomot și haos, în circulația total dezorganizată, am văzut că pentru ei există o ordine în tot acel haos, care este creat intenționat pentru a trăi în prezent, tot timpul în alertă.

Experiența în Ashram a fost înălțătoare. “Ashram” este un cuvânt din sanscrită care se traduce prin “un loc fără suferință”. Ashramul este un de instruire, o școală educațională pentru meditație și yoga. În Ashram m-am bucurat de liniște, de fiecare clipă cu mine și mi-am dat voie să fiu vulnerabilă, să scot la suprafață cele mai profunde emoții pe care multă vreme le reprimasem. Programul era foarte intens. Erau zilnic 8-9 ore de meditație și ritualuri sacre, care m-au ajutat să mă reconectez cu corpul meu, să găsesc un echilibru între minte, corp și suflet. Cu fiecare zi pe care o petreceam acolo mă întorceam și mai mult la mine, la dorințele mele și simțeam pacea și armonia. Mă reconectasem cu tot ce mă înconjura, trăiam ca un întreg.

În călătoria mea în India am descoperit că am fugit mulți ani de mine însămi, că purtasem în pântecul meu rușinea de a fi femeie. Până la 28 de ani mi-am reprimat feminitatea și mi-am ascuns corpul în kilograme ca să nu fie văzut. Nu știam să fiu recunoscătoare pentru toate darurile vieții și căutam tot timpul vinovați pentru suferința mea. Jucam perfect rolul de victimă și desigur, Dumnezeu era vinovatul principal pentru cum arăta viața mea. Tot ce am trăit m-a readus la mine. Mi-am reamintit cum să îmi ascult inima, cum să îmi iubesc și să îmi accept corpul. 

Cele 3 luni petrecute în conexiune profundă cu mine și cu tot ce mă înconjoară au fost un dar Divin minunat, care m-au făcut să mă întorc acasă, în inima mea. Astăzi, intuiția mă ghidează pas cu pas în cum să fiu în pace cu mine, cu tot ce mă înconjoară și cum să mă bucur de darul fiecărei zile. Simt acceptare și compasiune pentru ceilalți oameni și m-am eliberat de judecată și control în relațiile mele. După ce am trăit această experiență am conștientizat că tot ce contează în viața mea este să știu cine sunt, ce îmi doresc și să trăiesc fiecare zi cu recunoștință și bucurie de copil, să contribui lumii cu darurile mele și să fac o diferență prin existența mea. Să trăiesc în prezent, să fii vie nu doar să supraviețuiesc “luptând cu viața”.

Am văzut că nu e nicio luptă reală în viața mea, decât cea cu lipsa de prezență și claritate mentală. De fiecare dată când întunericul pune stăpânire pe mintea mea, mă aduc cu atenția înapoi în prezent și trezesc în mine sentimentul că în fiecare moment totul e perfect așa cum e și cum nu e. Am învățat să folosesc consacrarea vieții mele lui Dumnezeu, care a produs o profundă transformare și m-a susținut în descoperirea adevăratului scop al vieții mele: alinierea cu voința divină, fluxul infinit de creație și manifestare. Folosirea consacrării este un ritual pe care îl poți face zilnic pentru a te alinia energetic cu divinitatea. A consacra ceva înseamnă să inviți prezența Divină în acel spațiu sau acțiune.

A fost nevoie să călătoresc 4.888,08 km să simt fericirea si bucuria adevărată, chiar și în momente sau lucruri mărunte. Am fost copleșită să simt atâta iubire, fără bariere de cultură, limbă, culoare sau nivel social. Am văzut că e în natura noastră să iubim necondiționat, dar ego-ul compară și ne face să uităm cine suntem – UNU cu TOT ce ne înconjoară. Cu toții suntem parte a Divinului, precum razele care sunt inseparabile de Soare. Devii obișnuită cu exprimarea unică a acelei raze și te comporți ca și cum nu ai fi parte din unul și același Soare. Aceasta este cauza principală a suferinței. A onora tot ce te înconjoară ca fiind sacru, înseamnă a trata totul ca pe o rază a unicului Soare Divin. Iubind și onorând Divinul din tot ce te înconjoară, oglindești cine ești cu adevărat – o ființă divină, întreagă, perfectă și completă.

Să mă întorc la origini, să renunț la atașamentele de lucrurile materiale, să fiu prezentă aici și acum, să trăiesc cu libertate în abundență, bucurie de viață și expresie de sine, reprezintă pentru mine o viață extraordinară. Astăzi, Dumnezeu îmi arată că oriunde aș fi acolo este casa mea. Iubesc totul pentru că îl văd pe Dumnezeu în manifestare în fiecare ființă.

Și tu ești doar la o alegere distanță. Caută în interiorul tău, întoarce-te Acasă în sufletul tău și amintește-ți cine ești cu adevărat!

O femeie care s-a regăsit pe ea, va trezi mii de oameni. Ai capacități infinite care pot transforma lumea. E nevoie însă să te trezești, să dai la o parte tot ce tu NU ești și să îți lași darurile unice să se manifeste. Te invit să pășești într-o călătorie de descoperire a darurilor tale Divine pe care le-ai primit la naștere, iar viața, adevăratul tău învățător, te va ghida pas cu pas.

Tu ești unicul tău Maestru! Mergi în interiorul tău și ascultă vocea inimii tale, iar apoi acționează ghidată pas cu pas de intuiția ta. Pășește în lume oferind darurile tale Divine și întregul Univers te susține pas cu pas. Viața ta devine un dans în posibilitatea de a fi libertate, iubire, armonie, fericire, putere, pace și Magie, mereu în Acum.

_________________

Mai multe poze din călătoria mea: 

Comments

  1. Minunat! Multumesc frumos pentru acest minunat poem al vietii tale.
    Acum am inteles cine este femeia speciala pe care am vazut-o intr-o seara cu un trolar langa ea la iesirea din Hotelul Rin Central , din Bucuresti, dupa o seara de dans energetic.
    Felicitari pentru tot ce ai realizat si ca ai acceptat sa fi tu insati!

Leave a Comment