Cum mai e la tine în suflet? Simți că îți fuge Pământul de sub picioare? Când începe să apară durerea sub orice formă(suferință, pierderi, boală) e primul semn că te-ai deconectat de la misiunea ta și primești mesaje să te întorci acasă, în sufletul tău.
Dacă te întrebi care este misiunea ta în această viață, tot ce ai nevoie să știi e că am venit cu toții cu o singură misiune: să învățăm lecția iubirii necondiționate.
Fiecare ființă umană învață această lecție sub diferite forme, în funcție de frecvența energetică pe care o alege în fiecare clipă, prin gândurile, emoțiile și acțiunile sale. Atunci când înveți lecția iubirii necondiționate poți să vezi cu claritate că suntem cu toţii copiii aceluiași Dumnezeu – suntem cu toții Una – uniți prin iubirea Lui necondiționată.
Astăzi, din interiorul meu, ÎL văd în fiecare om pe EL, dincolo de percepţiile celorlalți şi dincolo de percepţiile mele, ca şi cum ar exista decât sufletul nostru Divin, ca un întreg. Şi cum aş mai putea rămâne supărată pe ceea ce face celălalt, când el vede totul prin viziunea lui personală, iar eu prin a mea, dar împreună suntem Una? Şi când nici una, nici cealaltă dintre viziuni nu sunt greşite, fiind cu toții creaţii unice și perfecte? Pe cine să iert şi de ce? Căci totul e perfect aşa cum e în fiecare moment. Adică, e Divin. Cu toţii purtăm măşti prin care vedem lumea, pe care ni le-am pus cu mult timp în urmă şi sub care ne ascundem rănile, din frică să nu suferim. În spatele măștilor suntem cu toții iubire pură şi Divină, necondiţionată, infinită şi perfectă.
Atunci când îți dai voie să fii vulnerabilă și te dezbraci de măști, poți să te conectezi cu fiecare ființă umană de la nivelul sufletului, fără a mai încerca să controlezi, să manipulezi, să judeci, să demonstrezi ceva. Când renunți să mai vrei să pari ceva ce nu ești, deschizi poarta sufletului tău și fiecare întâlnire devine sacră, o uniune a două suflete nu a două măști.
Când măștile dispar și te conectezi cu cel din fața ta din spațiul iubirii necondiționate, toate etichetele și lupta ta de a părea ceva ce nu ești dispar.
În acest spațiu sacru te vezi prin ochii celuilalt așa cum ești cu adevărat, autentică. Rănile tale se vindecă dacă îți dai voie să fii vulnerabilă și să te eliberezi de poveștile trecutului.
Aveam 30 de ani și dormisem cea mai mare parte a lor, cu excepția câtorva momente intense de conștientizare din viața mea. Chiar și când bâjbâiam prin viață, condusă de întunericul din mintea mea, eram conștientă de faptul că simțeam o fascinație legată de viață, că există mai mult decât tot ce știam. Simțeam o nevoie acută de a trăi cu adevărat, nu doar de a supraviețui. Atunci nu știam cum să rostesc acest lucru la fel de clar, dar simțeam un gol permanent și un dor profund.
Când m-am eliberat de barierele minții mele, am văzut cât de frumos și simplu este totul, în fiecare moment. În această nouă stare, fiecare om a devenit un glob de lumină Divină, o aură plină de iubire, oglinda mea în care simt că mă completez ca un întreg cu toţi cei pe care îi întâlnesc în drumul meu. Am văzut că iubirea şi frumusețea vieții au un limbaj universal şi că mă pot înţelege cu oricine, uneori fără să vorbim aceiași limbă. Conduși de mirajul formelor, oamenii s-au îndepărtat de nevoile sufletul lor, găsind bucurie doar în lucrurile materiale și plăcerile trupului, care au devenit sensul vieții. Au uitat să pună iubirea mai presus de orice, ea fiind viaţa însăşi, misiunea supremă.
Ca să înveți lecția iubirii necondiționate e nevoie să știi cum se simte. E sentimentul care te înalţă deasupra tuturor limitărilor tale și deasupra percepţiilor tuturor, care te ajută să vezi că toți oamenii au fost creați perfect și unic, dar merg prin viață cu un văl peste ochii care îi ține în întuneric, un filtru prin care văd lumea deformată, de teamă să nu fie răniți.
Am ales să onorez fiecare clipă pe care o trăiesc și să mă conectez cu iubirea necondiționată. Doar din acest spațiu pot să simt că totul este perfect aşa cum e și că nu mai e nevoie de nimic altceva pentru a mă simți iubită. Când sunt în sufletul meu, îi văd perfecţi pe toţi şi nu mai am nevoie de nimic să mă simt întreagă și completă. Doar mintea mea nu ştia asta, de aceea am ales să mă las ghidată de intuiție, vocea sufletului meu, care îmi reamintește de fiecare dată când reintru în contact cu el. Intuiția mă ghidează cum să îmi creez fiecare zi, cum să trăiesc cu bucurie de viață și libertate, mereu în ACUM.
A devenit un fel de a fi să binecuvântez tot ce văd în jurul meu, oameni, obiecte, animale, plante, gâze și vad iubire în tot ce mă înconjoară. A privi un apus de Soare, o pictură, un copil care se joacă cu bucurie, a gusta o mâncare gătită Divin, a spune cuvinte frumoase cuiva, a asculta curat, a căuta frumuseţea în orice mă unește cu Dumnezeu. Atunci când simt iubire necondiționată, mă simt una cu iubirea Divină.
Atunci când trăiești în minte, te identifici de fapt cu argumente, cu o serie de concepte. Acolo nu este iubire, doar ego-ul care crește și ucide iubirea. Iubirea necondiționată oferă libertate, nu se agață de nimeni. Astăzi, oamenii au transformat iubirea într-o afacere: îți dau și fac lucruri pentru tine ca să îmi dai! Ce? Apreciere! Soții vor să stăpânească soțiile, soțiile soții, iubiții iubitele, profesorii studenții, politicienii țările, religiile credincioșii.
Iubirea necondiționată nu există decât în libertate. Iar iubirea este viața însăși. Fii un spațiu în care celălalt poate să fie el, liber și fericit. Doar din fericirea lui tu vei primi infinită iubire. Și doar din fericirea și libertatea ta, poți să oferi iubire necondiționată.
În clipa în care îți dorești iubirea doar pentru tine, asta e vocea ego-ului care vrea să îngrădească libertatea sufletului. Aceasta nu este iubire, ci posesivitate. Iubirea necondiționată nu cunoaște judecată. Atunci când iubești fără așteptări, credința vine din inimă. Iubirea necondiționată se dăruiește doar pe sine, altceva mai presus de a te dărui complet, fără așteptări, nu există în spațiul iubirii. Iubirea nu știe decât să ofere, conceptul de a primi nici măcar nu există pentru ea. Atunci când vrei să stăpânești și să posezi iubirea, o vei omorî. Mi-am omorât iubirea în viața asta de multe ori prin alegerile făcute. Și apoi am încercat să o reînvii și m-am trezit fix în aceiași situație. Acest film s-a repetat iar și iar până când am învățat lecția iubirii necondiționate, alegând diferit. Acest film se va repeta și în viața ta până când vei învăța lecția iubirii necondiționate și vei alege diferit. Atunci când iubești te dăruiești complet și astfel, cu fiecare respirație, emani iubirea care îți izvorăște din suflet.
În încheiere, vreau să îți împărtășesc o experiență din India care mi-a schimbat viața. Timp de 3 luni am stat într-un sat din Rishikesh, în junglă, în care se întâmplă ceva extraordinar şi nemaiîntâlnit pentru mine până atunci. Deşi zona este populată cu tigri și animale sălbatice, ce ar putea răni oamenii, aşa cum se întâmplă în restul lumii, aici oamenii şi animalele convieţuiesc în pace și armonie. Explicaţia este că de câte ori oamenii întâlnesc un animal sălbatic în cale, îi transmit iubire, spunând: Namaste -“Divinul din mine salută Divinul din tine”. Prin conexiunea Divină între oameni, animale și natură, locul devine magic. Animalele nu simt frică pentru ca nu sunt vânate, doar protejate, respectate și iubite. Toți locuitorii satului se hrănesc doar cu alimente vegetale, fac din alimentația lor un ritual sacru. Își onorează corpul ca pe un Templu pentru Divinitate, nu îl transformă într-un mormânt pentru animalele moarte. De aceea se hrănesc numai cu ce este viu și are energie vie. E un sentiment Divin să realizez că totul mă ajută să evoluez şi că în urma acestei experiențe unice am învăţat să iubesc necondiţionat tot ce mă înconjoară și sunt prezentă să mă aduc în această stare ori ce câte ori mintea mea o ia pe arătură.
Dacă aceste rânduri au ajuns la inima ta și te-au conectat pe frecvența iubirii necondiționate care există în tot și în toate, pentru mine însemnă iubire necondiționată născută în sufletul tău, iar acesta este cel mai minunat dar.
Cu iubire infinită,
Anna Devī